Viata mitropolitului Dosoftei al Moldovei
Prima parte a vietii si studiile
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părintii săi Leontie si Misira, binecredinciosi crestini,
români de neam, aveau rudenii în Transilvania si în tinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse
în preajma zilei de 26 octombrie.
Tânărul Dimitrie Barilă a învătat carte de la cei mai renumiti dascăli din Moldova si la scoala Frătiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea
Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligentă deosebită si-a agonisit încă din anii copilăriei si ai tineretii multă stiintă
de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi si învătăturile dumnezeiestilor Părinti ai Bisericii si a deprins cu mult drag mestesugul
tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învătase a vorbi si a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii:
greacă, latină, slavonă bisericească, polonă si ucraineană.
Pe lângă învătătura adunată cu migală de la multi dascăli, la scoala mănăstirii Probota a deprins si învătătura cea duhovnicească: rugăciunea,
ascultarea, smerenia si nevointele ascetice.
Intrarea in viata monahala
A primit îngerescul chip în această sfîntă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei.
Iubitor de întelepciune si vrednic împlinitor al nevointelor călugăresti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste si rugăciune, devenind
părinte duhovnicesc si începător al obstii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: "Ieromonah Dosoftei
de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici", iar alături, în limba greacă: "Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila si al Misirei".
Timp de mai multi ani învătatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevointă si în cunoasterea Sfintei Scripturi.
A dezvoltat mult scoala mănăstirii Probota si a crescut multi ucenici luminati, aducând în obstea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Ierarh al bisericii
Datorită prestigiului său de cărturar si virtutilor care-i luminau chipul si faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la
slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Husi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit
al Moldovei. Blând si smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin întelepciune si bunătate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel:
„Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. ii era neam de mazâl. Prea învătat, multe limbi stia: elineste,
sloveneste, si altă adâncă carte si-nvătătură. Deplin călugăr si cucernic, si blând ca un miel. În tara noastră, pe ceasta vreme nu
este om ca acela”.
Iubitor si trăitor al dreptei credinte, purtător de grijă fată de păstoritii săi în vremuri „nepasnice pentru tară”, cu dese schimbări
de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei si-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a
dat Dumnezeu din belsug: traducerea si tipărirea de carte sfântă în limba română. În linistea chiliei sale din patria natală sau aflat
în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii si neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărti tipărite a u fost Psaltirea în versuri
si Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Întelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românesti,
ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină si de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate
teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de
la Bucuresti, din 1688.
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în tară si a convingerilor sale antiotomane.
În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iasi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul
Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana si peste putină vreme va
cunoaste moarte martirică.
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin
Cantemir.
Fiind nevoiti să se retragă, polonii au luat cu ei multime de pietre scumpe, odoare din aur si argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul
Mitropoliei si cu moastele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vietii sale pământesti departe de tară.
Aici a continuat lucrarea sa cărturărească si a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocsi de la Moscova si de la Kiev.
În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniatie si a rămas
ortodox până la trecerea sa la vesnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însotit în exil aflăm că sfântul si-a
cunoscut vremea chemării sale la vesnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Nasterea Domnului” din
Jolkiew, astăzi în Ucraina.
|
BluePink 
