Sfarsitul mitropolitului

Inapoi la pagina Dosoftei

In preajma Craciunului anului 1683, o oaste polona a intrat în Moldova, luînd "ca ostatec pe Gheorghe Duca si asezînd, în locul sau, pe fostul domn Stefan Petriroiru. Noul domn, temîndu-se de o navalire a turcilor, a hotarît sa ceara sprijinul rusilor.
La începutul anului 1684, a trimis la tarii Rusiei Ioan si Petru Aiexievici pe mitropolitul Dosoftei si pe caminarul Lupu pentru a le cere sprijinul. Au ajuns numai pîna la Kiev, unde au fost nevoiti sa se opreasca din cauza ciumei. De acolo, vladica Dosoftei a trimis o scrisoare celor doi aari, la 3 martie 1684. Dar ajutorul rusilor n-a mai putut veni, pentru ca în aceeasi luna au intrat turcii în Moldova, asezînd ca domn pe Dumitrascu Cantacuzino, înlocuit, peste un an, cu Constantin Cantemir. In 1686, regele Poloniei Jan Sobieski(1674-1696) a pornit un nou razboi împotriva turcilor. El a intrat în Moldova, crezînd ca va putea atrage de partea sa si pe Constantin Cantemir. A fost însa nevoit sa se retraga fara sa-si fi îndeplinit planurile. La retragere, a luat cu el în Polonia si pe mitropolitul Dosoftei. Dimitrie Cantemir scrie ca "polonezii au pradat si sfintele vase, ba si moastele Sfîntului Ioan cel Nou, împreuna cu multime de pietre scumpe si de alte odoare de argint si de aur le-au luat cu sine si împreuna cu ele pe însusi mitropolitul, care mustra în gura mare nelegiuirea ostasilor, rugîndu-se de îndurare, a poruncit sa-1 ia cu dînsii în robie". Acelasi lucru îl relateaza si Ion Neculce în Letopisetul sau. In drumul lor spre Polonia, Dosoftei, desigur de teama unor noi jaturi, a luat moastele Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava, odoarele mitropoliei, precum si documentele mosiilor ei.
Pãstor dreptcredincios si jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile si lipsurile, purtând de grijã comunitãtii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfintenia vietii lui strãlucea nu numai asupra fiilor duhovnicesti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca sã participe la slujbe cu familia si sã-i dea cinstire cuvenitã. În ciuda presiunilor care s-au fãcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniatie si a rãmas ortodox pânã la trecerea sa la vesnicie, la 13 decembrie 1693, în vîrsta de aproape 70 de ani. La capatîiul sau au vegheat cei cîtiva calugari din Moscova care însotisera moastele Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava. Din mãrturiile cãlugãrilor care l-au însotit în exil aflãm cã sfântul si-a cunoscut vremea chemãrii sale la vesnicie de cãtre Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Nasterea Domnului” din Jolkiew, astãzi în Ucraina. Pãtimind încercãri si multe necazuri în aceastã viatã trecãtoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei rãmâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viatã sfântã si neîntrecut învãtãtor al dreptei credinte în limba poporului sãu. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie si fapte minunate, iar acum se roagã în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre. Moartea mitropolitului Dosoftei a însemnat stingerea unui ierarh carturar cu o frumoasa orientare umanista, care a raspîndit multa lumina în mijlocul poporului sau si care si-a închinat întreaga viata credintei ortodoxe.