Viata mitropolitului Andrei Saguna
Inapoi la pagina Saguna
Primii ani din viata
-Andrei Saguna s-a nascut la Miscola (Ungaria) la 1 ianuarie 1809, numit prin botez Anastasie.
-Era al treilea copil al negustorului Naum,din familia Saguna, stramutata in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea din infloritoarea
asezare Grabova, de langa vestitul oras Moscopole,
din cauza masacrelor la care Macedonia fusese supusa de catre bandele musulmane ale satrapului Ali Pasa din Ianina.
-Mama sa, Anastasia Muciu, era fiica negustorului macedoroman Mihail Muciu din Pesta, inrudita cu alte mari familii de oameni cu stare si
carturari, care, toate au fost nevoite sa-si paraseasca tinuturile natale si sa desfasoare o activitate economica, dar si carturareasca,
ce pana la urma s-a dovedit a fi infloritoare, in Imperiul Habsburgic, Ungaria si chiar dincolo de Ocean, precum familiile Mocioni,
Grabovsky, Dumba, Sina, Murnu s.a.; unchii sai, familia Anastasie si Evreta Saguna erau ctitorii bisericii romane din Miscolt, zidita in 1806.
-Vicisitudinile vremii vor face ca, in 1814, atunci cand tatal sau, ruinat probabil in urma unor tranzactii gresite, a murit, dupa ce in
prealabil trecuse la catolicism, copilul Anastasie, urmand confesiunea tatalui, sa fie dat, sa urmeze cursurile la scoala catolica.
Studiile
-Cu toate impotrivirile, uneori dramatice, ale mamei sale de a nu-si indeparta copiii de credinta stramoseasca - ortodoxia - Andrei
Saguna va trebui sa urmeze primele clase la "scoala greceasca" din Miscolt si apoi gimnaziul catolic din Pesta, pe care-l absolvi cu
titlul de "eminent" la varsta de 18 ani.
-Ajuns la maturitate si ajutat de unchiul mamei sale, Atanasiu Grabovsky, tanarul Anastasie se
leapada de catolicism (1826) revenind la credita stramoseasca.
-Era deja student in drept si filosofie si traia in casa bogatului avocat
si protector al culturii romane, Atanasiu Grabovsky, din Pesta.
- Atat de profunda i-a fost constiinta ca isi poate sluji neamul oropsit
numai prin credinta incat, terminand studiile universitare, se hotaraste sa-si inchine intreaga viata slujirii Domnului in cultul crestin
ortodox al familiei sale si al majoritatii romanilor din Transilvania.
-Episcopul Varsetului, Maxim Manuilovici, il indruma sa urmeze
sectia romana a seminarului Teologic din acest oras de unde pleaca, dupa un an si jumatate, la Karlowitz, spre a-si desavarsi studiile
teologice.
Activitatea monahala si clericala
-La 1 noiembrie 1833 Mitropolitul Stratimirovici l-a calugarit, sub numele de Andrei, in semn de pretuire a Sfantului Apostol
Andrei primul misionar al crestinismului al stramosilor nostri din teritoriile de straveche istorie dintre Dunare si mare.
-Isi incepea,
astfel, cariera preoteasca, fiind mai intai diacon, hirotonit, apoi preot protosinghel.
- In paralel, se dedica cu multa ardoare muncii
neostoite pentru libertate si pentru dezvoltarea confesiunii stramosesti ortodoxe, ca profesor de teologie, bibliotecar si secretar la
Mitropolia din Karlowitz si apoi la episcopia din Varset.
- A urcat cu repeziciune treptele ierarhiei preotesti:
* egumen al manastirii
Besenova (1841)
*arhimandrit al manastirii Hopova (1842)
*vicar al Episcopiei din Varset
* egumen al manastirii Covil, din Eparhia Neoplantei(1845).
Vicar al Bisericii Ortodoxe din Ardeal
-In 1846, Mitropolitul Karlowitzului, Iosif Rajacici, l-a recomandat cancelarului Iosika de la Viena pentru inalta demnitate de vicar si chiar
episcop al Bisericii Ortodoxe din Ardeal.
- In scrisoarea de recomandare, Rajacici il sustine pe Andrei Saguna, prezentandu-l ca pe un "preot
cu un moral deosebit, nefanatic, stiind temeinic sase limbi, cu practica de 12 ani in administratia bisericeasca".
-La 27 iunie 1846, Imparatul insusi semna decretul prin care Saguna era numit vicar la Sibiu. La salutul delegatiei de preoti romani ce-l
asteptau sa vina in tara, la granita dintre Banat si Transilvania delegtia condusa de protopopul Brasovului, Ioan Popasu, Saguna raspunde
ca scopul vietii lui este sa ridice biserica ortodoxa prigonita din Ardeal, si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa reinvie Mitropolia Ortodoxa a
romanilor de aici.
-Si-a inceput munca pastorala calcand, cu piciorul, numai intr-un an de zile, aproape intreaga comunitate ortodoxa din
Ardeal, apoi, cu toata opozitia, inaintasului sau de la Sibiu - Ion Moga - si a reprezentantilor bisericii catolice si unite din Transilvania,
la 2 decembrie 1847 a fost ales Episcop al Bisericii Ortodoxe din Ardeal si intarit in functie la 24 ianuarie 1848 de Insusi Imparatul si
hirotonit de catre Mitropolitul Rajacici, la Karlowitz, in 18 aprilie 1848.
-Cu acel prilej a rostit marele apostol nemuritoarele cuvinte, devenite adevarat crez al intregii sale existente dar si al generatiilor de
adevarati "luminatori de neam" ce-i vor urma, pana cand poporul roman va fi asezat pe locul ce i se cuvine in cartea istoriei neamurilor;
spunea Saguna atunci: "Cea mai mare parte a vietii mele pururea in osteneala mi-a fost si imi va fi. Dar si cea mai mare bucurie mi-a fost
si imi va fi in viitor a invinge toate piedicile. Cred cu tarie ca, fiind umbrit de puternicul scut al lui Dumnezeu, voi putea indeplini
scopul vietii mele intregi, ca pe romanii ardeleni din adancul lor somn sa-i destept si cu voia sa-i trag peste tot ce este adevarat,
sfant si bun". In spiritul unui asemenea crez, Saguna s-a dovedit de la inceputul activitatii sale de episcop a fi un adevarat parinte
al romanilor din Transilvania, un aparator inflacarat al ortodoxiei, dar si un apostol luminat de Duhul Sfant, care punea mai presus de
ura, vrajba si dezbinarea confesionala, dragostea in Hristos si unirea nationala. El a inteles cel mai bine ca starea de "natiune tolerata"
a romanilor din Ardeal si hulirea bisericii ortodoxe nu pot fi inlaturate de la sine. Drept care a pornit o munca titanica, aproape
supranaturala, a indemnat la unitate, la colaborarea comunitatilor, in frunte cu unitatile cele mai luminate, a sustinut eforturile de
afirmare spirituala si materiala prin conjugarea actelor politice si a demersurilor religioase, juridice, publicistice etc.
-Acasa, intors de la Karlowitz, il asteptau probleme grele.
Distinctii primite din partea imparatului
Saguna era mult apreciat de Imparat, care, dupa ce in 1850 il decorase cu ordinul Leopoldin, in grad de comandor, la 1852 ii conferi
titlul de baron, in 1864, ii incredinta Ordinul Coroana de Fier cls. I si in 1867, Ordinul Leopoldin, in grad de Mare Cruce.
Si multe i-au fost inca infaptuirile in anii urmatori.
Reinfiintarea mitropoliei
Cea mai mare ramane incuviintarea, de catre Imparat, dupa 15 ani de insistente,
printr-un decret autograf special emis de Imparatul Franz Joseph, chiar in ziua de 24 decembrie, ca dar de Craciun, a reinfiintarii
vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei la Sibiu, desfiintata abuziv in 1701, si numirea lui Andrei Saguna ca arhiepiscop si mitropolit,
cu statut de deplina autonomie, realizandu-se astfel un mai vechi scop al luptei lui Saguna aceea de raspundere de Mitropolia sarbeasca de
la Karlowitz. Primii pasi pe calea desprinderii bisericii ortodoxe romane de cea sarba s-au si facut in anul urmator, atunci cand Saguna
se deplaseaza special la Viena, in audienta la Imparat si apoi in Banat, reusind sa ordoneze Episcopia din Arad la Mitropolia din Sibiu
si apoi sa infiinteze inca 4 noi Episcopii ortodoxe la Caransebes. Pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania marele
mitropolit a intocmit un renumit Statut Organic, care legifera principiile autocefaliei si, in planul vietii concrete confesionale, a
legifera deplina conlucrare (colaborare) sinoidala intre clerici si mireni. Statutul, avand la baza experienta de o viata a unuia
dintre cei mai mari slujitori ai bisericii ortodoxe romane, a fost aprobat de Congresul national al romanilor din intreaga
Mitropolie la 16 septembrie 1868 si imbunatatit la al doilea forum din 1870.
Membru al Academiei romane
Cu alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Romane
(1871), Andrei Saguna isi vede incheiata opera pentru care luptase o viata.
Inapoi la pagina Saguna
|
BluePink 