Lupta pentru drepturile romanilor

Inapoi la pagina Saguna

-In Transilvania, ca si in celelalte tari romanesti asuprite, fierbea focul revolutiei ce avea sa se declanseze in cateva luni. In Duminica Tomii din anul 1848, cand el primea hirotonia, la Blaj, junimea intelectuala romana, in frunte cu Simion Barnutiu, alt mare apostol al neamului, era adunata spre a hotara asupra celor de urmat pentru binele poporului roman. Era acelasi Barnutiu, care-l binecuvantase pe proaspatul episcop printr-o alocutiune elogioasa, evidentiind distinsele calitati ale personalitatii sale energice si impunatoare in toate privintele.
-Adunarea din Duminica Tomii a reprezentat doar preludiul memorabilei adunari, ce avea sa urmeze peste doua saptamani, la 3/15 mai 1848. Aici si acum, contrar intentiilor guvernului care dorea sa organizeze doua adunari separate, una la Sibiu pentru romanii ortodocsi si una la Blaj pentru cei uniti, tribunii romani, in frunte cu Barnutiu si Saguna au reusit sa adune peste 40.000 de conationali de ambele confesiuni intr-o grandioasa adunare nationala pe Campia Libertatii. -Arhimandritul Nicolae Popea, contemporan al evenimentelor tine sa evidentieze rolul hotarator al lui Saguna, afirmand ca:
"succesul splendid al adunarii nationale se datora in cea mai mare masura intelepciunii lui Saguna, care nu a ezitat un singur moment a pasi in fruntea miscarii si, in toata desfasurarea furtunoasa a evenimentelor din 1848/1849, el a manifestat, in deosebire de Lemeni (Episcopul de Blaj al bisericii unite - n.a.) o atitudine barbateasca nesovaitoare." Meritul lui Saguna, recunoscut de posteritate, in marea ridicare a romanilor din 1848/1849, a constat, in principal, in aceea ca a reusit sa puna interesul national inaintea celui confesional, realizand astfel, la Blaj, o adevarata unire "in cuget si simtiri" a intregii natiuni romane din Transilvania. Alecu Russo, participant la adunare, nota in acest sens: "Zile de fratie ca cea din 3/15 Maiu 1848 se ridica rareori in istoria unui popor impartit in credinta sa. Spuie capeteniile unitilor si neunitilor, cu cata munca sufleteasca au putut pe 3 zile impune tacere pizmelor religioase".
-Chiar de la inceputul adunarii Saguna, strabatut de duhul nationalitatii sale, al pacii si fratiei intre romani, spunea: "toate nemultumirile si supararile trecutului trebuiesc date uitarii, caci toti sunt frati, nu din fatarie, ci frati in Hristos, frati romani". Astfel, prin cuvantul si prestigiul de care se bucura in randul poporului roman din Transilvania, Saguna s-a asezat ca un chezas al luptei urmatoare pentru infaptuirea adevaratului program politic, atat de stralucit exprimat si argumentat din punct de vedere istoric, juridic si filosofic de Simion Barnutiu exprimat in magistralul program prezentat chiar din prima zi a marii adunari de la Blaj. Fiind oricand gata de jertfa pentru cauza infratirii tuturor romanilor din Transilvania, marele pastor a strabatut apoi, mai bine de 7 luni, drumurile Vienei, Pestei, Innsbruckului si Olmuzului pentru a prezenta si sustine in fata Imparatului dorintele natiunii romane. Cu deosebita vehementa s-a facut auzit pe parcursul intalnirilor cu Francisc Ioseph protestul lui Saguna in legatura cu hotararea Dietei ardelene de unire a Transilvaniei cu Ungaria. Atitudinii de-a dreptul belicoase a ministrului Kossuth, care spunea ca: "Dorinta romanilor de a avea existenta politica nationala deosebita (...) nu se poate realiza caci prin aceasta s-ar nimici unitatea statului (e vorba de statul maghiar, bineinteles, n.a.). Ori se descompune Ungaria, ori decide sabia in aceasta chestiune", Saguna ii raspunde, sustinand cu multa demnitate si curaj cauza romaneasca. "Legea, despre mine, pe romani nu poate sa-i multumeasca pentru ca a fost adoptata fara consultarea lor, si impotriva doleantelor legitime ale acestora, in ea fiind vorba (ca de-a lungul istoriei, de altfel, n.a.) numai de cele trei natiuni privilegiate ale Transilvaniei, iar despre romani, care formeaza 2/3 din populatia principatului nu se pomeneste nici-un cuvant." Si apoi conchide: "Sa judece Europa civilizata, care stie respecta drepturile nationalitatilor si ale omenirii, daca e compatibil cu postulatele legilor divine si sociale, ca acolo unde 6-700.000 suflete formeaza 3 natiuni deosebite, 1.300.000 de suflete sa fie pur si simplu nulificate." Raspunsul sau este primit cu ostilitate la Budapesta, si, din pacate, din toamna anului 1848, pe fondul nemultumirilor generale, sociale, dar mai ales nationale, Imperiile (in special Ungaria si Transilvania) sunt pustiite de un adevarat razboi civil. In Ardeal se dezlantuie furia maghiara. Au loc schingiuiri si ucideri de preoti, jefuiri si incendieri de biserici si lacase romanesti de cultura, sunt rapuse multe vieti omenesti, la care romanii raspund ucigand cativa nobili maghiari.
- Saguna organizeaza o adunare la Sibiu, in decembrie 1848, pentru a intocmi impreuna cu mai multi fruntasi romani o noua petitie, un fel de "Magna Charta" a revendicarilor politice ale romanilor avand drept cerinta principala "unirea tuturor romanilor din statele austriece intr-o singura natiune independenta", pe care o va prezenta personal lui la Viena, incoronat in luna februarie a anului. A trebuit insa ca timp de mai bine de 7 luni, facand dovada unor inegalabile calitati diplomatice, Saguna sa staruie pe langa tot felul de ministri si organisme ale Curtii de la Viena, iar atunci cand obtuzitatea acestora era greu de depasit, sa se adreseze din nou Imparatului insusi, pentru a demonstra cu argumentele istoriei temeinicia sustinerii drepturilor romanilor, egale cu ale celorlalte natiuni ale Imperiului. Din pacate, eforturile sale pentru o buna intelegere cu ungurii (condusi de Kossuth) au ramas fara efect, caci in timp ce el se afla intre Viena si Praga, razboiul civil din Transilvania s-a amplificat, trupele lui Bem ocupand in luna martie Sibiul si Brasovul (numai in muntii Apuseni, aparati de Avram Iancu, acestea n-au putut patrunde, n.a.), iar guvernul de la Budapesta va da Constitutia din 4 mai, prin care romanii din Transilvania erau din nou desconsiderati ca natie de sine statatoare.
- Aceste evenimente il vor determina pe Saguna sa adreseze noi proteste pe langa curtea de la Viena, toate ramase insa fara vreun rezultat concret, singura satisfactie a romanilor ramanand capitularea garzilor maghiare ale lui Kossuth in fata ostilor interventioniste ruse, fara ca acestea sa poata patrunde in inima romanismului - Muntii Apuseni. Si chiar daca idealul national n-a fost implinit in timpul revolutiei (datorita si interventiei straine pentru infrangerea miscarii romanilor), trebuie evidentiat faptul ca aceasta a avut darul de a inaspri lupta pentru eliberare nationala, in deceniile urmatoare. In fruntea acestei lupte se vor situa, in continuare, mari tribuni ai neamului printre care, la loc de cinste, s-a situat Saguna. Anii revolutiei au pus in evidenta eminentele lui calitati de arhiereu si conducator politic, increderea nesovaitoare in viitorul neamului, iscusinta sa diplomatica deosebita, autoritatea hotaratoare pe care o exercita asupra poporului, si prestigiul unic de care s-a bucurat la Curtea din Viena. Am insistat mai mult asupra implicarii si contributiei nemijlocite a lui Andrei Saguna la revolutia romana din Transilvania, pentru ca niciodata le romanesti din Ardeal, ca urmare a vandalismului maghiar manifestat in anii revolutiei. A inceput cu grele sacrificii opera de restaurare, infrumusetare si recladire a zeci de biserici ortodoxe, pe locul celor jefuite si distruse in satele si orasele ardelene. In cativa ani, toate bisericile din eparhie erau inzestrate cu noi carti de cult, icoane si vesminte, opera la care au contribuit prin donatii si colecte credinciosi ardeleni, dar si din Moldova si din Tara Romaneasca. Un ajutor deosebit de pretios i l-a dat Manastirea Neamt, care a trimis Episcopiei Ortodoxe din Sibiu o mare donatie de carte bisericeasca.