Activitatea culturala
a mitropolitului Veniamin Costachi

Carturarul Veniamin Costache a jucat un rol important in politica si cultura tarii, ilustrindu-se indeosebi ca intemeietor al invatamintului in limba romana in Moldova, ca traducator de carti de etica si filozofie, ca sprijinitor al tiparului, al teatrului, al ideilor de eliberare nationala si al apararii drepturilor tarii in administrarea averilor manastiresti. Descendent al unei vechi familii boieresti, Vasile Costachi – ca mirean – (Veniamin fiind numele de calugar), s-a nascut in urma cu 235 de ani, la 20 decembrie 1768, in comuna Rosiesti, Vaslui. Dupa ce urmeaza cursurile Academiei grecesti din Iasi, isi desavirseste studiile teologice la Scoala episcopala din Husi, dupa care, la virsta de 16 ani este hirotonit diacon. In 1789, este numit egumen la Manastirea "Sf. Spiridon", in 1792 episcop de Husi, la virsta de 24 de ani era episcop de Roman, iar in 1803 mitropolit al Moldovei, functie in care a ramas pina in 1842, an al retragerii sale la Manastirea Slatina. Aici si-a petrecut ultimii ani ai vietii, dindu-si sfirsitul la 18 decembrie 1846. De numele lui este legata infiintarea celei mai vechi scoli nationale in Moldova, Seminarul teologic de la Socola, din Iasi (1803), unde avea sa invete Ion Creanga. De asemenea, in vremea mitropolitului Veniamin Costache, a luat fiinta, in 1828, Scoala Vasiliana in limba romana de la "Trei Ierarhi". Intre 1815 – 1819 a tradus si publicat peste 20 de lucrari religioase si de istorie bisericeasca, in ale caror prefete-pastorale a combatut ignoranta, luxul si superstitiile. A publicat in romaneste opera de etica a lui Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, pe care in 1831 o completa cu talmacirea operei lui Samuel Tennyson, Funie sau fringhie intreita, in 1835 cu Drept slavitoare invatatura, marele catehism a lui Platon Levsin din Twer, si in 1845 cu opera lui E. Vulgaris, autorul lui preferat, Indeletnicire despre buna murire. Veniamin Costachi a fost unul dintre intemeietorii teatrului romanesc in Moldova si autor de versuri elegiace, puse mai apoi pe muzica. In istoria culturii romanesti, personalitatea lui continua familia de spirite inalte, care au folosit functiile religioase ca mijloc de infaptuire a celor mai arzatoare idealuri ale natiunii, pe care erau constienti ca o reprezinta.