Viata mitropolitului Antim Ivireanu
Inapoi la pagina Antim
Prima parte a vietii
-Sfantul mitropolit Antim Ivireanul era de originar din Iviria.S-a nascut probabil in jurul anului 1650 . Parintii
sai, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei.
-Ajungind din tinerete rob la turci, a stat multi ani in Constantinopol,
invatind limbile greaca, araba si turca, precum si mestesugul sculpturii, al picturii si al broderiei.
Nu stim câta vreme a stat in robie. Este de presupus insa ca aceasta este perioada in care a invatat câteva limbi: greaca, din care va traduce
si va tipari si cu care va purta corespondenta mai târziu cu Patriarhii de Ierusalim si Constantinopol, araba si slava veche, in care va tipari
carti si este de presupus, limba turca.
-Este eliberat prin rascumpararea baneasca a Patriarhiei Ecumenice sau a georgienilor din Peninsula Balcanica.
-Dupa eliberare, a trait apoi pe lânga Patriarhia Ecumenica, uimindu-i pe cei din jur cu arta sa de caligraf, sculptor, desenator si lucrator in
broderie.
Venirea in Tara Romanesti
-Venirea sa in Tara Româneasca ca laic trebuie situate intre anii 1689-1690, dupa inscaunarea Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu
(9 noiembrie 1688) ca domnitor.
-In vremea lui Antim, traditia tipografica a Tarii Românesti depasea cu mult un secol si jumatate de activitate.
-La Bucuresti, chiar functiona o excelenta tipografie care inaugurase primul an de Domnia lui Serban Cantacuzino in 1678, iar zece ani mai
tirziu, va realiza prima tiparire integrala a Bibliei.
-Unii istorici mai vechi precizeaza ca a invatat arta tipografica in Tara Româneasca.
-In vara anului 1691, Ieromonahului Antim i se incredinteaza conducerea tipografiei bucurestene, pe care o va conduce pâna in anul 1694.
-In cei trei ani de activitate a tiparite trei carti, cu toate greutatile ce sunt de presupus datorita transferului unei parti din utilajul
topgrafic la Buzau, de catre Episcopul Mitrofan.
-In cursul anului 1694, Antim este transferat la Manastirea Snagov, cu o parte din utilajul tipografiei, unde Mitropolitul Tarii intentiona
creearea unui centru tipografic pentru ajutorarea culturala a crestinilor de sub stapânirea turceasca.
-Doi ani mai târziu, documentele vremii il arata, ca avea pe lânga misiunea sa de tipograf si acea de egumen al Manastirii Snagovului.
-In timpul sederii sale la Snagov, ocupat cu problemele manastirii, Antim a avut insa ragazul de a pune bazele unei mare tipografii cu
opsibilitati de tiparire in mai multe limbi, topgrafie separate de cea din Bucuresti.
-Cea mai mare parte a utilajului tipografic, inclusive turnarea literelor, au fost lucrate de mâna sa de artist.
Episcop la Ramnic
-Din actul redactat de Mitropolitul Teodosie si Sinodul Tarii Românesti, prin decesul episcopului Ilarion al Râmnicului la 16 martie 1705 il
gasim pe lista candidatilor pentru alegere in scaunul Episcopal de la Râminc, alaturi de Ioasaf, egumenul Manastirii Arges si Macarie,
protosinghelul Mitropoliei.
-A doua zi, dupa alegerea sa ca Episcop, 17 martie 1705, Antim este hitoronit de catre Mitropolitul tarii, batrânul si inteleptul Teodosie,
dupa care s-a mutat la Râmnic.
-A fost episcop de Râmnic tiump de doi ani si opt luni.
-Faptul ca Sfântul Antrim n-a urmarit sa ajunga episcop, ca acest lucru a fost in afara ambitiilor sale, ne-o marturiseste el singur:
„La Epicopiia Râmnicului puiul martur pe Dumnezeu, care cunoaste ascunzisurile inimii, ca nici in visul mieu nu mi-am inmchipuit sa ma fac
arhiereu, cunoscându-ma pre mine mai pacatos si mai nevrednic decât toti oamenii pamântului. Iar de vreme ce Dumnezeu, cel ce pe toate le
orânduieste spre mai bine, asa au vrut, sa ridice din pamânt sarac si din gunoiu sa inalte meser, pentru a-l aseza pe el cu boierii poporului
sau, eu ce puteam face? M-am supus Domnului si L-am rugat pe El. Am sazut si acolo trei ani, fara doao luni. Ce am lucrat si acolo (nu atâta
din veniturile casei, cât iara, din osteneala si sudoarea fetii mele), iaste vederat tuturor. Esirea mea de acolo n-au fost cu voia mea.
Eram odihnit cu atâta si mi-ajungea din destul necazurile ce petreceam, iar apoi am iesti cu cinste si nici seama mi-au luat nimenea,
nici datorie am lasat ca asa ni-au slujit vremea”.
-Sederea la Râmnic a avut si ea urmari binefacatoiare pentru cultura româneasca si pentru generalizarea folosirii limbi române in Biserica.
-Preintre primele masuri luate ca Episcop la Râminc, a fost instalarea primei tipografii.
-Utilajul tipografic românesc si grecesc in parte a fost adus de la Snagov, care era “rodul muncii sale” cum obisnuia insusi Antim sa spuna.
-In vremea aceea, datorita influentei episcopilor greci la curtea lui Constantin Brâncoveanu se incerca introducere limbii grecesti in oficierea
serviciilor bisericresti, in locul limbii slavone care s-a folosti in cultul bisericilor noastre pâna spre sfârsitul veacului al XVII-lea.
-Episcopul Antim cunostea nevoile poporului si se va face ecoul pastoritilor sai, tiparind in româneste principalele carti de cult bisericesc,
unele pentru prima data.
-IerarhulAntim este ocupat de treburile Eparhiei, dar si de traducerea cartilor de cult din greceste in româneste, si nu mai are
timpul necesar pentru arta atât de mult indragita de el, tiparirea cartilor.
-Ca Episcop de Râmnic tiump de doi ani si opt luni, documentelel vremii atesta si grija lui Antim pentru marirea averilor Episcopiei prin cumparare
de pamânturi, vii, mori si paduri din veniturile carora s-au reparat biserici si manastiri si s-au ridicat lacasuri de inchinaciune noi (exemplu:
restaurarea sfintelor manastiori: Cozia, Surpatele, Goivora si Biserica Schitului Hotarani).
Mitropolit al Tarii Romanesti
-La 27 ianuarie 1708 batrânul mitropolit Teodosie al Ungro-Vlahiei moare, dorind ca scaunul de Mitropolit sa-I fie incredintat Episcopiului de
Râmnic, Antim Ivireanu.
-Testamentul verbal al Mitropolitului Teodosie, prestigiul de care se bucura Episcopul Antim la curtea lui Brâncoveanu si in intregul Orient
ortodox, in fata Patriarhelor de Antiohia si Ierusalim, aflati in acel moment la Bucuresti, il indreptatea sa ocupe aceasta inalta demnitate.
-Actul de inscaunare ca Mitropolit al Tarii Românesti, semnat de Patriarhul Ecumenic Chiprian inainte de data de 10 februarie 1708 este plin de
lauda la adresa lui.
-La 19 februarie 1708 soseste la Bucuresti dispozitia scrisa a Patriarhului Ecumenic, catre Mitropolitul Climent de Adrianopol, aflat si el la
Bucuresti sa faca transferarea lui Antim de la Râmnic la Bucuresti ca „Vladica al Tarii”, ceea ce se implineste la 21 februarie 1708, de fata
fiind cei doi Patriarhi greci si numerosi arhierei.
-Mitropolitul Antim si-a rostit discursul sau de inscaunare in limba româna aratând in felul acesta ca limba româneasca este capabil;a sa exprima
simtaminte tot asa de inalte ca si limba greaca.
-Activitatea lui ca Mitropolit il arata: indrumator al tiparnitelor, traducator de carti liturghice, luptator pentru triumful deplin al limbii
române in Biserica, educator al clerului, gospodar al bunurilor Mitropoliei, ctitor, patriot si om politic.
-Criza intervenita intre Mitropolitul Antim si Domn itorul Constantin Brâncoveanu in iarna anului 1712, la numai trei ani de la alegerea sa ca
Mitropolit se explica prin adversiunea sa dintotdeauna impotriva stapânirii otomane care l-aiu luat rob si care au devastate de atâtea ori
Georgia si ca acum tot turcii saraceau Tara Româneasca, cu cererile lor nesabuite in bani si produse, si de intrigile bine tesute, ale unor
episcopi invidiosi si incapabili, in frunte cu Mitrofan de Nisa, duhovnicul Domnitorului, cel care-I va urma in scaun, de altfel umbriti cu
totul de cultura, demnitatea si tinuta morala a lui Anitm.
-Situatia conflictului ni s-a pastrat prin cele doua aparari celebre prezentate in scris lui Constantin Brâncoveanu in 13 ianuarie si 3
februarie 1712.
-Dupa aceste aparari Domnitorul Constantin Brâncoveanu a renuntat la intentia de a-l inlocui pe Antim, dar vechea armonie dintre ei se pare
ca n-a mai fost restabilita.
-O alta criza s-a ivit intre raporturile sale cu eruditul Patriarh al Ierusalimului Hrisant Notara, conflict care nu s-a solutionat printr-o
impacare definitiva niciodata desi intre ei au mai existat relatii de ordin tipografic.
-Conflictul s-a ivit datorita pretentiilor Patriarhului Hrisant Notara ca manastirile si bisericile din Tara Româneasca inchinate Patriarhiei
de Ierusalim si care ajutau cu bani Patriarhia sa depinda exclusive de Iersualim, iar Patriarhul sa fie socotit deplin stapânitor atât in
problemele administrative cât si religioase.
-Acestor pretentii aprobate printr-un act sinodal semnat in decembrie 1709 de Patriarhul Constantinopolului Atanasie al V-lea, nu puteau fi
acceptate de Mitropolitul Antim, care s-a plans Patriarhului Ecumenic impotriva amestecului abuziv al Patriarhului Hrisant Notara in treburile
Bisericii Tarii Românesti, cerându-I sa puna capat unei situatii ce contravenea canoanelor.
-In urma acestor conflicte se crede ca numai intelepciunea Domnitorului Constantin Brâncoveanu l-a mentinut pe Mitropolitul Anitm in scaunul
Ungro-Vlahiei.
-In acesti ani (1711-1712) datorita acestor situatii politice si datorita necazurilor sale personale care ii amenintau scaunul mitropolitean,
n-a mai avut nici timp nici thina pentru preocuparile sale tipografice.
-Abia in toamna anului 1712, apare la Târgoviste pentru prima data Octoihul, in limba româna trades de Antim, care a suportat si cheltuielile
de tiparire.
-Tot in acest an a mai fost imprimata, tot in româneste, o carte de „Rugaciuni in toate zilele saptamânii”.
-Anul 1713 imbogateste cultura româneasca cu cinci carti, dintre care amintim volumul: „Maxime ale unor vechi filozofi” in limba greaca si un
Liturghier in limba româna, tiparit pe cheltuiala Mitropolitului Antim.
Mitropolitul Antim s-a ingrijit in timpul arhipastoririi sale de educatia preotilor in activitatea lor sacerdotala, duhovniceasca si de
indrumator ai poporului, a adaugat noi averi, acceptând donatii pamânturi, vii, turme si acareturi dar pentru el personal n-a acumulat nimic.
Tot ceea ce a avut prin truda celor 26 de ani cât a trait in tara noastra a investit in frumosul monument de arhitectura din Bucuresti,
Manastirea Antim, unde ar fi vrut sa i se odihneasca trupul dupa trecerea sa „la vesnicile lacasuri”.
Ultimul capitol al vietii Mitropolitului Antim se impletreste cu activitatea sa politica si patriotica dintre anii 1714-1716 careia i-a cazut
jertfa nemeritata, urmarind lucrarile de zidire a Manastirii sale.
Domnia lui Stefan Cantacuzino care i-a urmat lui Coinstantin Brâncoveanu i-a sfârsit la 21 ianuarie 1716. Dupa numai 20 de luni de domnie,
Stefan Cantacuzino moare sugrumat. Dupa mazilirea lui Stefan Cantacuzino, turcii hotarasc sa nu mai incredinteze tronul unui Domn din tara
ci unui demnitar grec din Constantinopol, cum se intâmplase si in Moldova, dupa moartea lui Dimitrie Cantemir.
Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat al Moldovei este stramutat ca Domn al Tarii Românesti si isi face intrarea in Bucuresti la 1
0 februarie 1716.
In primavera anului 1716 a inceput o actiune antiotomana si antifanariota in Tara Româneasca, iar Cantacuzinii au sperat ca prin ajutorul
austriecilor s apoata aduce pe tron pe Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Serban, care traia de mai multa vreme in Transilvania, in locul lui
Nicolae Mavrocordat.
In toamna anului 1716 a fost inchis, la porunca turcilor, caterisit si trimis in surghiun la Manastirea
Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostasi si aruncat in riul Tungia,
linga Adrianopol. In prezent se crede ca ar fi fost inecat in lacul Snagov.
Inapoi la pagina Antim
|
BluePink 