Activitatea culturala

La Bucuresti in octombrie 1691, tipareste o carte de literature paranetica: „Invataturile lui Vasile Macedonianul catre fiul sau Leon”, in traducerea greaca moderna a lui Hrisant Notara, nepotul Patriarhului Dositei al Ierusalimului si urmasul sau in scaun, cu care Antim va avea legaturi toata viata, când bune când rele.
In octombrie 1691 in prima carte tiparita de el se semneaza ca Ieromonah Antim. In Tara Româneasca, modestul si strainul Ieromonah Antim a fost chemat sa joace un rol important. El n-a trecut sub tacere ceea ce ochiul sau ager a observat de-a lungul celor 26 de ani, petrecuti pe pamânt românesc
Inceputurile vietii lui Antim in Tara Româneasca au fost modeste si munca lui dificila si indelungata. Dintre activitatile lui numeroase, in care a stralucit ca nimeni altul una mai ales se impleteste cu intreaga sa viata, de care nu paote fi separate, aceea de tipograf. El ramâne, alaturi de Diaconul Coresi cel mai mare tipograf al culturii noastre medievale. Prima carte iesita de sub tipat in iunie 1692, in limba greaca este: „Slujba Sfintei Paraschiva si a Sfântului Grigorie Decapolitul”. Cartea are o dedicatie pentru Domnitorul Tarii semnata de: Serban Grecianul, logofat. A doua carte, una din cele mai monumentale opera tipografice din intreaga activitate a lui Antim, a fost „Evanghelierul greco-român”, tiparit in 1693. Si ultima carte tiparita la „Tipografia Domneasca in Sfânta Mitropolie in Bucuresti in anul de la zidirea lumii 7202, iar de la mântuire 1694” a fost „Psaltirea Româneasca”. La Snagov au fost tiparite 14 carti: 7 in limba greaca, 4 in limba româna, una in limba slavona, una greco-româna si una greco-araba. Deoarece tiparitura in limba greaca are preponderenta se presupune intr-un fel influenta culturala pe care o aveau ierarhii si invatatii greci la curtea domneasca a lui Constantin Brâncoveanu. Prima carte tiparita la Manastirea Snagov a fost o carte româneasca, imprimata ca un omagiu adus Domnitorului si anume: „Orânduiala Slujbei Sfintilor Constantin si Elena”, 6 febriarie 1696. In anul urmator 1697, tiparnita de la Snagov tipareste un adevarat record, dând la lumina cinci carti, dintre care trei de mari dimensiuni. In ianuarie 1697 erste tiparit in limba greaca un Antologhion de 2210 pagini, care cuprinde si cartile de baza ale cultului ortodox: „Octhoihul, Ceaslovul, Triodul si Penticostarul”. A doua carte de mari dimensiuni este un Evangheliar românesc, la sfârsitul caruia Antim se roaga de iertare pentru eventualele greseli comise. A treia carte este o Teologie dogmatica in limba greaca a lui Ioan Cariofil: „Manual despre câteva nedumeriri si solutiuni” cu o prefata semnata de Antim Ivireanu. Tot atunci se tipareste si a patra carte: „Panegiricul lui Ghoerghe Maiota rostit in Biserica Mitropoliei la sarbatorea Sfântului Imparat Constantin cel Mare”, iar a cincea carte tiparita la Snagon in 1697 a fost „Dreapta alcatuire a gramaticii slavonesti”. Dupa acest an 1697 deosebit de abundant in activitatea tipografica de la Manastirea Snagov se produce o incetinire. Dintre alte carti tiparite de Antim la Manastiorea Snagov, trebuie sa mai amintim inca trei, care au avut si ele un rol remarcabil in istoria culturii românesti medievale: „Floarea darurilor”, „Eartologhion” in lima greaca si „Liturghierul greco-arab” tiparit in acelasi an 1701. Desi va ramâne egumenul Manastiri Snagov pâna la data de 21 mai 1704, inca din 1701 el se muta la Bucuresti, unde isi va relua activitatea de tipograf, intrerupta in 1694. Sfântul Antm ajunsese apreciat de catre domnitorul si carturarii tarii pentru meritelel sale remarcabile in arta tipografica. Inapoierea sa la Bucuresti in 1701 face sa inceteze activitatea tipografiei de la Snagov pentru totdeauna. Perioada dintre 1701 pâna in 1705 este o perioada foarte rodnica in activitati tipografice si artistice din viata Sfântului Antim. Este perioada in care poregatirea sa teologica si culturala este uluitor remarcata si primeste increderea deplina a domnitorului, a Curtii si a invatatilor din preajma lui Constantin Brâncoveanu. In acesti ani tipareste 15 carti: 11 in limba greaca, 2 românesti, una slavo-româna si una greco-araba. Tipariturile din 1701 sunt doua brosuri in lima greaca si cuprind cuvântari panegirice ale lui Stefan Brâncoveanu, fkiul domnitorului: „Panegiricul la ziua Sfântului Constantin” are sub gravura Sfântului Constantin cel Mare, patru versuri, doua in limba greaca si doua in limba latina, ceea ce arata ca tipografia era inzestrata si cu litera tipografica latina. In 1702 se tipareste: „Slujba Cuvioasei Hipolita” precum si „Ceaslovul greco-arab” pentru preotii din cadrul Patriarhiei Antiohiei. In 1703 sunt tiparite sase carti cea mai imporanta fiind „Noul Testament”, fiind prima tiparire integrala a acestuia in Tara Româneasca. In septembrie tipareste in limba greaca o ampla lucrare de teologie dogmatica, intitualta: „Invatatura dogmatica a Prea Sfintei Biserici Rasaritene si Universale” opera profesorului Sevastos Chimenitul. Intre anii 1704-1705 se tiparesc alte trei pbrosuri tot in limba greaca: „Paralele grecesti si romane” de „Plutarch” si „Slujba Sfântului Visarion”. De sub teascurile tipografiei de la Râmnic vor iesi zece carti in cei trei ani ai sederii sale acolo. Prima carte apare in septembrie 1705 in limba greaca si este intitulata „Tomul bucuriei”, care combatea din pumnct de vedere dogmanic Primatul Papal si influenta catolicismului. Inca din primul an al sederii sale la Râmnic, cu binecuvântarea Mitropolitului tarii si cu acordul Domnitorului va incepe seria tipariturilor sale, care isi vor atinge din plin scopul: Triumful deplin al limbii române in Biserica. Tot in 1705 tiparest un mic volum de 50 de pagini: „Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei” intocmita de Antim ca indreptar pentru preoti in activitatea lor pastorala, fiind prima lucrare de acest fel in literature noastra vehce româneasca. Chemând la Râmnic pe ucenicul sau Mihail Istanovici, acesta va tipari: „Molitvelnicul Românesc” si „Octoihul Mic slavo-român” in anul 1706. Dupa alegerea sa ca Mitropolit, printre primele masuri pe care le-a luat a fost si transferarea tipografiei de la Râminc la Târgoviste. Tot la inceputul activitatii sale ca Mitropolit, neuitând indepartata Georgie, trimite acolo pe cel mai bun ucenic al sau, care va avea sarcina sa puna bazele unei tipografii. Doua din cartile tiparite acolo un „Evangheliar” tiparit in 1709 si un „Liturghier” tiparit in 1710 . Sirul tipariturilor se intrerupe datorita evenimentelor din anul 1711 si de necazurile ivite in viata lui Antim in 1712. Tot in acest timp se tipareste la Târgoviste a doua editie a Molitvelnicului Românesc tradus de Antim dorea sa dea poporului si preotilor cea mai intrebuintata carte bisericeasca. A mai tiparit de asemenea un mic Catavasier trilingv, in slavona, româna si greaca. In anul sângeros 1714 când Constantin Brâncvoiveanu murea martir la Constantinopol, Mitropolitul Antim tipareste trei carti: „Capete de porunca” o brosura de 34 de pagini scrisa de Mitropolitul Antim pentru educarea preotilor, „Ceaslovul slavo-român” si „Catasvasierul românesc” intr-un tiraj mic. In 1715, Mitropolitul retipareste Catavasirul si Ceaslovul, cu cheltuiala sa. Introducerea limbii române in Biserica este acum definitive victorioasa, impotriva tuturor piedicilor celor straini de limba si aspiratiile poporului roman, prin lupta Mitropolitului Antim.