Sfarsitul mitropolitului

Cronica lui Radu Popescu, din acea vreme, spune ca o mâna de austrieci au trecutul Otlul indreptându-se spre Pitesti in ziua de 15 august 1716. Del Chiaro precizeaza ca in ziua de 18 august, când stirea a ajuns la Bucuresti, Nicolae Mavrocordat, inspamântast si-a facut repede bagajele si impreuna cu familia sa si cu boierii credincio1si lui au luat drumul Giurgiului. La plecare domnitorul a luat cu sine si pe Mitropolitul Tarii Antim impotriva vointei lui. La Calugareni, in urma unei discutii dramatice cu domnitorul, Mitropolitul Antim i-a delcarat sa-si continuie drumul mai departe singur „deoarece de acum inainte nu e nimic comun intre el, Domnul si Tara Româneasca”. Domnitorul a ajuns la Giurgiu, Mitropolitul s-a intors la Bucuresti, unde fiind sigur ca Nicolae Mavrocordat nu se va mai intoarce pe tron, a uns ca Domn pe Marele Vornic Patrasco Brezoianu. Câteva zile mai târziu, lui Mavrocordat iu s-a adus la cunostina ca totul n-a fost decâot o alarma falsa. Plin de mânie s-a intors la Bucuresti. Intâmpinat de boieri la intrarea in oras a aflat de ungerea lui Petrasco Brezoianu ca domn, care a fost taiat in bucati. Iar in zilele urmatoare au avut aceiasi soarta si alti boieri potrivnici stapânirii turcesti si Domnului fanariot. Ajuns in Bucuresti, Nicolae Mavrocordat a poruncit sa fie chemat de indata Mitropolitul Antim Ivireanu. Venind la palat, spune cronicarul Mitrofan Grigoras, soldatii turci l-au oprit, i-au smuls barba si parul si l-au târât pe jos inghizându-l intr-o casuta a Curtii. Cerându-i-se demisia in astfel de conditii umilitoare, având si sceptrul mortii asupra capului sau carunt, Mitropolitul n-a schitat nici o impotrivire. In locul sau a fost numit Mitrofan de Nisa, vechiul si statornicul lui dusman, protejatul Patriarhului Hrisant Notara si al lui Nicolae Mavrocordat. In gramata patriarhala a Patriarhului Ecumenic Ieremia al III-lea abia urcat in scaun, Mitropolitul Antim Ivireanu a fost acuzat de revolutie si rascoala, de „mestesuguri satanicesti” si de magie, fiind culpabil si vinovat de caterisirea canonica. Pentru toate aceste rele, Antim Ivireanu este scos din rândul arhiereilor si „departat de Mitropolia Ungro-Valahiei”. In locdul numelui de Antim pe care l-a purtat ca Mitropolit i s-a dat cel de Andrei, cu care intrase in viata si cu care urma sa paraseasca viata. In timp ce i se citea gramata de caterisire i s-a pus pe cap o tichie rosie si i s-a comunicat sentinta de deportare pe viata la Manastirea Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai. In miez de noapte, a pornit o caruta spre locul de surghiun, escortat de câtiva soldati turci. Pe drum catre Manastirea Sfânta Ecaterina a sosit si decizia Sultanului prin care era condamnat la moarte. Soldatii din porunca lui Nicolae Mavrocordat, l-au omorât si i-au aruncat trupul in Râul Tungia, care trece prin Adrianopol. Data omorului nu se cunoaste, cândva in ultima decata a lui septembrie 1716, dupa data de 22 a luni. Daca dusmanii lui n-au avut buna-simtire sa-si asunda bucuria mortii sale, poporul drept credincios a primit in schimb cu teribila consternare vestea mortii acvestui mare ierarh, iar amintirea lui nu s-a sters niciodata din sufletul lor. Asa se explica de ce manastirea lui, cu hramul „Toti Sfinti” din Bucuresti, unul din cele mai remarcabile monumente de arhitectura, picture si culptura din tara noastra a continuat sa fie inzestratata cu pamânturi si acareturi, dându-i-se cu evlavie numele ctitorului „Manastirea Antim”. Dupa o viata atât de agitate si dupa napraznica-i moarte, Antim Ivireanu lasa culturii românesti o opera care-l aseaza intre figurile cele mai de seama ale poporului roman, fiind socotit a fi unul dintre cei mai orginali reprezentatni ai vechii noastre literature. Opera tipografica a lui Antim a fost legata organic de intreaga-i viata. Opera lui literara a fost tiparita in parte in timpul vietii sale sau a ramas in manuscrise si a fost tiparita mai târziu. Ca Mitropolit a inzestrat cultura româneasca cu ce4a mai inaltas expresi a acuvântului rostit pâna la acea data, scriind nemuritoarele sale „Didahii”, opera care aseaza printer cei mai mari oratori bisericesti ai tuturor timpurilor. Asadar, Mitropolitul Antim si-a pus toate cunostintele, râvna si priceperea in slujba Bisericii si a credinciosilor români care l-au primit cu toata dragostea in Tara Româneasca. Tipograf, autor de carti originale, traducator de carti de slujba in româneste, predicator si pastor de suflete, artist, ctitor de biserici, aparator al Ortodoxiei, Antim Ivireanu ramâne unul din chipurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii si tarii noastre. Acestea au fopst si motivele pentru care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române in sedinta din 20 iunie 1992 a hotarât ca marele Ierarh Antim sa fie trecut in rândul Sfintilor. Pomenirea lui se face cu cinste in fiecare an in ziua de 27 septembrie.